Alearga! Canta! Danseaza! Zambeste! Striga! Saruta! Imbratiseaza! Iubeste! Daruieste! Pretuieste!
Alerg...prin ploaia de vara rece, prin ploaia de toamna fierbinte; prin parc sau prin paduri desculta; printre cuvinte si oameni; printre mine si tine; prin vise si realitate; prin Aici si Acum....Sunt viu!
Cant...cand nu ma vede nimeni, cand ma vezi tu, cand apa se prelinge pe corpul meu sub dusul asta sau cand Danutza arunca pe mine din singura sticla incalzita la soare din izvorul - miracol al Luncanilor; cand piciorul apasa mai tare acceleratia, cand simt iarba fina sub talpile fierbinti de atata alergatura, cand ma inteapa ghimpele si cand e soare; cand ploua si ploaia canta o data cu mine; cand urletul de pe Colina Lunii devine una cu mine; cand simt si mi-ascult chemarea...Sunt vie!
Dansez...printre soapte, cu muzica sau fara muzica; cu mine, pe nisipul marii, printre scoici si perle; cu tine, in lumina si intuneric deopotriva; cu umbrele si dunele din Sahara ochilor tai; in livingul asta prafuit de timp; in liniste si zumzet de albine; in bataia tobelor si trilurile noptilor; cu dragele fete si draga Amma Ra la luna noua; cu baiatul din mine si cu fata din mine...Sunt vii!
Zambesc si strig, si iata: bucuria saruta pamantul in urma mea! Si iata: bucuria imbratiseaza fiecare fiinta ce-mi binecuvinteaza viata cu prezenta!
Si simt! Iubirea se desavarseste daruind! Daruiesc din mine, pe mine, ma...Ma daruiesc Mamei de Pamant si Tatalui de Cer si ploii ce se prelinge acum pe taramul asta londonez. Si daruiesc din mine copacilor si fluturilor, si muntilor ce-mi poarta dorul. Si daruiesc zborului, privirea de vultur! Si prin intrebare daruiesc zilei Luna, si noptii Soarele! Cum ar putea fi oare Soare ziua, daca Luna n-ar fi daruita zilei? Da, da: zilei! Cand rasare luna in cel mai inalt punct al emisferei, ce te face sa crezi ca nu este cea mai sacra zi? Si cand Soarele arde-n Sahara, ce te face sa crezi ca acolo nu este cea mai adanca noapte?
Si toate daruite ca sa fii! Doar ca sa fii!
Priveste omule si vezi cu cate ai fost daruit! Si pretuieste, fii recunoscator si simte! Daruind din tine, te intregesti. Fiind recunoscator, te redescoperi.
Cand deschizi ochii dimineata, intelegi ce dar maret este Soarele si lumina? Si cand iti misti corpul de pamant, intelegi ce dar sublim este sa simti, sa mirosi, sa gusti, sa vezi, sa atingi, sa poti vorbi? Si cand pasul tau atinge podeaua, percepi ce dar minunat este Pamantul? Planeta Pamant, acest de-acum ACASA!
Pretuiesti tu oare darurile sale? Apele, muntii, padurile, hrana ta de fiecare zi...
Si toate daruite tie si pentru tine OMULE! DA, toate daruite tie ca sa fii viu! Doar ca sa fii!
ESTI?
Alerg...prin ploaia de vara rece, prin ploaia de toamna fierbinte; prin parc sau prin paduri desculta; printre cuvinte si oameni; printre mine si tine; prin vise si realitate; prin Aici si Acum....Sunt viu!
Cant...cand nu ma vede nimeni, cand ma vezi tu, cand apa se prelinge pe corpul meu sub dusul asta sau cand Danutza arunca pe mine din singura sticla incalzita la soare din izvorul - miracol al Luncanilor; cand piciorul apasa mai tare acceleratia, cand simt iarba fina sub talpile fierbinti de atata alergatura, cand ma inteapa ghimpele si cand e soare; cand ploua si ploaia canta o data cu mine; cand urletul de pe Colina Lunii devine una cu mine; cand simt si mi-ascult chemarea...Sunt vie!
Dansez...printre soapte, cu muzica sau fara muzica; cu mine, pe nisipul marii, printre scoici si perle; cu tine, in lumina si intuneric deopotriva; cu umbrele si dunele din Sahara ochilor tai; in livingul asta prafuit de timp; in liniste si zumzet de albine; in bataia tobelor si trilurile noptilor; cu dragele fete si draga Amma Ra la luna noua; cu baiatul din mine si cu fata din mine...Sunt vii!
Zambesc si strig, si iata: bucuria saruta pamantul in urma mea! Si iata: bucuria imbratiseaza fiecare fiinta ce-mi binecuvinteaza viata cu prezenta!
Si simt! Iubirea se desavarseste daruind! Daruiesc din mine, pe mine, ma...Ma daruiesc Mamei de Pamant si Tatalui de Cer si ploii ce se prelinge acum pe taramul asta londonez. Si daruiesc din mine copacilor si fluturilor, si muntilor ce-mi poarta dorul. Si daruiesc zborului, privirea de vultur! Si prin intrebare daruiesc zilei Luna, si noptii Soarele! Cum ar putea fi oare Soare ziua, daca Luna n-ar fi daruita zilei? Da, da: zilei! Cand rasare luna in cel mai inalt punct al emisferei, ce te face sa crezi ca nu este cea mai sacra zi? Si cand Soarele arde-n Sahara, ce te face sa crezi ca acolo nu este cea mai adanca noapte?
Si toate daruite ca sa fii! Doar ca sa fii!
Priveste omule si vezi cu cate ai fost daruit! Si pretuieste, fii recunoscator si simte! Daruind din tine, te intregesti. Fiind recunoscator, te redescoperi.
Cand deschizi ochii dimineata, intelegi ce dar maret este Soarele si lumina? Si cand iti misti corpul de pamant, intelegi ce dar sublim este sa simti, sa mirosi, sa gusti, sa vezi, sa atingi, sa poti vorbi? Si cand pasul tau atinge podeaua, percepi ce dar minunat este Pamantul? Planeta Pamant, acest de-acum ACASA!
Pretuiesti tu oare darurile sale? Apele, muntii, padurile, hrana ta de fiecare zi...
Si toate daruite tie si pentru tine OMULE! DA, toate daruite tie ca sa fii viu! Doar ca sa fii!
ESTI?